Dictionar

simfonie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. symphonie, lat., gr. symphonia)

1. compoziție muzicală amplă pentru orchestră, care cuprinde de regulă patru părți.
2. (fig.) ansamblu de elemente armonizate; îmbinare armonioasă de culori.
 

simfonietă

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (it. sinfonietta)

1. simfonie de proporții reduse.
 

andante

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (it. andante)

1. adv. (muz.) lent, liniștit.
2. s. n. (parte dintr-o) sonată, simfonie, concert în acest tempo.
 

concertant, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. concertant)

1. cu caracter de concert.
2. simfonie ~ă = simfonie în care două sau mai multe instrumente au un rol dominant în orchestră; voce ~ă = voce cu caracter de virtuozitate solistică într-un ansamblu coral.
 

introducere

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (introduce)

1. acțiunea de a (se) introduce.
2. parte introductivă (a unei opere etc.).
3. (muz.) secțiune cu caracter introductiv și tempo aparte a unei forme ciclice (sonată, cvartet, simfonie etc.).
4. parte de început în unele oratorii.
5. studiul pregătitor asupra noțiunilor elementare ale unei științe.
 

menuet

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. menuet)

1. vechi dans francez de origine populară, liniștit și plin de grație, devenit dans de curte; melodia corespunzătoare.
2. a treia parte a simfoniei clasice.
 

mișcare

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (după fr. mouvement, rus. dvijenie)

1. acțiune, curent care grupează un număr mare de oameni în jurul unei activități de interes general, al unei idei sau al unei concepții.
2. acțiune organizată de masă, care tinde să realizeze un scop social-politic.
3. (muz.) grad de accelerare sau de încetinire a unei măsuri; tempo.
4. parte a unei lucrări muzicale ciclice, de mari dimensiuni (simfonie, sonată).
 

scherzo

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (it. scherzo)

1. piesă instrumentală sau parte dintr-o sonată ori simfonie în tempo vioi și cu caracter vesel.