Dictionar

simpatie

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. sympathie, it. simpatia, lat., gr. sympathia)

1. atracție, afinitate, înclinație față de o persoană, o cauză etc.; afecțiune, dragoste.
2. obiectul acestui sentiment.
3. (med.) legătură, între (două) organe simetrice, care face ca atunci când unul este atins să sufere și celălalt.
4. corespondență presupusă între calitățile unor corpuri.
 

aclamație

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. acclamation, lat. acclamatio)

1. manifestare de simpatie, de aprobare entuziastă, a unei mulțimi; ovații.
 

afectuos, -oasă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. affectueux, lat. affectuosus)

1. care manifestă simpatie, prietenie pentru cei din jurul lui; prietenos, afabil.
2. cu afecțiune pentru cei din jur; tandru, drăgăstos.
3. (antonime) rezervat, sever.
 

afecțiune

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. affection, lat. affectio)

1. dragoste, simpatie, atașament.
2. stare patologică a unui organ; boală.
 

amiciție

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (lat. amicitia, it. amicizia)

1. sentiment reciproc de afecțiune sau simpatie între două (sau mai multe) persoane, care nu se bazează pe înrudire sau atracție sexuală; prietenie.
2. (antonime) inamiciție, inimiciție.
 

anarhizant, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. anarchisant)

1. care manifestă simpatie pentru anarhism.
2. care tinde spre anarhism.
 

androfilie

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. androphilie)

1. simpatie pentru bărbați.
2. (antonim) androfobie.