Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. simplification)
1. acțiunea de a simplifica și rezultatul ei; simplificare.
2. acțiune de reducere a complexității; acțiune de reducere la cea mai mică, mai puțin complexă, mai simplă unitate.
3. acțiunea de a lua în considerare doar elementele esențiale; schematizare.
4. (var.) (înv.) simplificațiune.
5. (antonime) complicare, complexificare.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. simplificateur)
1. care simplifică sau tinde să simplifice; vulgarizator.
Parte de vorbire: s.
Origine: (auto2 +sincronizare)
1. operaţie simplificată de conectare a generatoarelor sincrone în paralele cu reţeaua.
Parte de vorbire: s.
Origine: (engl. basic-english)
1. formă simplificată a limbii engleze, cu un minimum de cuvinte şi forme gramaticale.
Parte de vorbire: s.
Origine: (engl. basic-french)
1. formă simplificată a limbii franceze, cu un vocabular şi o gramatică reduse.
Parte de vorbire: s.
Origine: (engl., fr., it. kart, germ. Kart)
1. mic automobil cu caroserie simplificată, folosit în întreceri sportive sau jocuri pentru copii.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. hiératique, lat. hieraticus, gr. hieratikos)
1. referitor la lucruri sfinte.
3. scriere ~ă = scriere a vechilor egipteni (cu hieroglife cursive şi simplificate).
4. (în artă, despre concepţii, orientări, atitudini) rigid, static; stilizat.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. irréductible)
1. care nu poate fi redus la o formă mai simplă; care nu mai poate fi simplificat.
2. (fig.) de neîmpăcat, înverşunat; necruţător.