Rezultate secundare (Simte):
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. abomination, lat. abominatio)
1. groază, dezgust pe care cineva îl simte pentru o persoană sau un lucru; oroare.
2. acțiune, conduită sau aspect abominabil; mârşăvie, nelegiuire, ticăloşie.
3. (rar) cultul idolilor, păgânism.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. anthropopathie)
1. formă de delir caracterizată prin convingerea bolnavului că în propriu-i corp coexistă fiinţe umane, pe care le simte şi cărora le percepe vocea.
2. atribuirea de însuşiri şi stări afective specific umane unor obiecte, mediului înconjurător, naturii.
3. reprezentare a divinităţii, în sistemele religioase primitive, ca o fiinţă cu sentimente şi pasiuni omeneşti; antropopatism.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. appréhensif)
1. care exprimă, trădează aprehensiune; care simte aprehensiune; timid; neîncrezător.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. arrêt)
1. poziţie a unui câine de vânătoare când simte sau vede vânatul.
2. câine de ~ = câine de vânătoare dresat pentru a aduce vânatul doborât.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. compulsion)
1. tip de conduită în care individul se simte constrâns a acţiona sub efectul unei forţe interne obsesionale, ameninţat de angoasă, de culpabilitate.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. détresse)
1. stare sufletească a cuiva care se simte părăsit în nenorocire; desperare.