Rezultate secundare (Simte):
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. abomination, lat. abominatio)
1. groază, dezgust pe care cineva îl simte pentru o persoană sau un lucru; oroare.
2. acțiune, conduită sau aspect abominabil; mârşăvie, nelegiuire, ticăloşie.
3. (rar) cultul idolilor, păgânism.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. anthropopathie)
1. (med.) formă de delir caracterizată prin convingerea bolnavului că în propriu-i corp coexistă ființe umane, pe care le simte și cărora le percepe vocea.
2. atribuirea de însușiri și stări afective specific umane unor obiecte, mediului înconjurător, naturii.
3. reprezentare a divinității, în sistemele religioase primitive, ca o ființă cu sentimente și pasiuni omenești; antropopatism.
Parte de vorbire: adj., s.m.f.
Origine: (fr. anxieux)
1. (cel) care suferă de anxietate, care simte anxietate.
2. (persoană) care își face griji (sau temeri) nemotivate; (om) neliniștit, îngrijorat.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. appréhensif)
1. care exprimă, trădează aprehensiune; care simte aprehensiune; timid; neîncrezător.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. arrêt)
1. poziţie a unui câine de vânătoare când simte sau vede vânatul.
2. câine de ~ = câine de vânătoare dresat pentru a aduce vânatul doborât.
Parte de vorbire: vb. intr.
Origine: (fr. arrêter)
1. (despre câini de vânătoare) a rămâne pe loc imediat ce zărește sau simte vânatul; a aținti, a poanta.