simula

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (fr. simuler, lat. simulare)

1. a face să pară adevărat ceva inexistent, a da în mod intenționat o impresie falsă; a se preface (bolnav, nebun).
2. (inform.) a folosi un ordinator pentru studiu sau pentru reproducere imediată cu ajutorul unui model sau fenomen oarecare.

disimula

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. dissimuler, lat. dissimulare)

1. a-și ascunde adevăratele gânduri, sentimente etc., dându-le aparențe înșelătoare; a masca, a camufla.
2. (fig.) a deghiza.

simulacru

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. simulacre, lat. simulacrum)

1. aparență falsă, imitație înșelătoare.

simulant, -ă

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. simulant)

1. cel care simulează ceva.

simulație

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. simulation, lat. simulatio)

1. simulare.
2. (jur.) folosire de către cineva a unui înscris constatator al unui act juridic care nu corespunde unei operații reale.

simulator

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (fr. simulateur, engl. simulator)

1. sistem tehnic destinat rezolvării ecuațiilor care caracterizează un anumit obiect sau fenomen ori funcționarea, evoluția unui aparat.
2. (mil.) aparat care reproduce o situație tactică, servind la instruirea personalului pe timpul aplicațiilor.
3. aparat special pentru a facilita studiul condițiilor de pilotaj al unui avion.
4. dispozitiv identic cu cel al unui vehicul spațial pentru antrenamentele astronauților.
5. program sau echipament (de calcul) capabil a reprezenta cu ajutorul unui ordinator funcționarea unei mașini, a unui sistem sau fenomen.

afecta 2

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (fr. affecter, lat. affectare)

1. tr. a îndurera, a întrista.
2. a simula; a se preface.
3. a prejudicia.
4. intr., refl. a-și da aere.

ambuscat, -ă

Parte de vorbire:  adj., s.m.  
Etimologie: (fr. embusqué)

1. care este în ambuscadă.
2. (prin ext.) care se disimulează sau este disimulat.
3. (militar) care se bucură de o poziție ușoară, scutit de instrucție, pe timp de pace, sau care ocupă o poziție ferită de pericol pe timp de război; (fig.) învârtit.

comunicație

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. communication, lat. communicatio)

1. mijloc de comunicare între două puncte; legătură, contact (rutier, telefonic etc.)
2. (pl.) ansamblu de infrastructuri care permite asemenea legături.
3. figură retorică prin care un orator sau autor se adresează auditoriului, respectiv cititorului, simulând a-l consulta cu privire la aprecierea unor fapte sau în legătură cu justețea unor afirmații ori argumente.

deghiza

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (fr. déguiser)

1. tr., refl. a (se) travesti.
2. (fig.) a (se) ascunde sub anumite aparențe, a (se) disimula, a (se) masca.

disimulație

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. dissimulation, lat. dissimulatio)

1. acțiunea de a disimula și rezultatul ei; disimulare.
2. faptul de a ascunde sau de a fi ascuns, de a masca un obiect, un sentiment, o acțiune etc.
3. acțiune prin care o persoană încearcă să ascundă, prin minciună sau prin mijloace frauduloase, un fapt jenant sau compromițător.
4. (var.) disimulațiune, (înv.) disimulăciune.

emula

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (fr. émuler)

1. a încuraja.
2. a simula funcționarea unui ordinator pe un ordinator de alt tip.