Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr. simulateur, engl. simulator)
1. sistem tehnic destinat rezolvării ecuațiilor care caracterizează un anumit obiect sau fenomen ori funcționarea, evoluția unui aparat.
2. (mil.) aparat care reproduce o situație tactică, servind la instruirea personalului pe timpul aplicațiilor.
3. aparat special pentru a facilita studiul condițiilor de pilotaj al unui avion.
4. dispozitiv identic cu cel al unui vehicul spațial pentru antrenamentele astronauților.
5. program sau echipament (de calcul) capabil a reprezenta cu ajutorul unui ordinator funcționarea unei mașini, a unui sistem sau fenomen.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. mutacisme)
1. refuz deliberat de comunicare, ca urmare a unei tendinţe simulatorii sau datorită atitudinii de supraestimare, opoziţionism etc.
2. pronunţare a unei consoane (m, b, p) în locul alteia.
Parte de vorbire: s.n.
Origine: (nedeterminată)
1. instalaţie complexă pentru antrenarea la sol a piloţilor în condiţiile zborului fără vizibilitate; simulator.