Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr. accordéon, germ. Akkordeon)
1. instrument muzical, popular și portabil, al cărui sunet este produs prin acțiunea simultană a unui burduf și a unei claviaturi pe niște ancii metalice.
2. (loc.) în ~ = care formează pliuri paralele; care are multe pliuri suprapuse.
Parte de vorbire: s.
Origine: (engl. ambitendency)
1. prezenţa simultană a două tendinţe antagoniste.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. harmonie, lat. harmonia)
1. combinare simultană a mai multor sunete (muzicale sau vorbite) în conformitate cu anumite legi.
2. parte a teoriei muzicii care studiază acordurile, relaţiile dintre ele, legile înlănţuirii lor.
3. potrivire a elementelor componente ale unui întreg: concordanţă, acord, consens.
4. ~ imitativă = efect stilistic obţinut prin îmbinarea unor cuvinte ale căror sunete imită un sunet din natură; ~ vocalică = fenomen fonetic caracteristic limbilor fino-ugrice, prin acomodarea timbrului unei vocale cu cel al vocalelor din silabele anterioare.
5. înţelegere deplină între persoane, colectivităţi etc.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. balano-posthite)
1. inflamaţie simultană a glandului şi a prepuţului.
Parte de vorbire: s.n.
Origine: (germ. Barothermograph)
1. (meteorologie) instrument automat pentru înregistrarea simultană a presiunii atmosferice și a temperaturii (o combinație de barograf și termograf); barotermometru înregistrator.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. barothermomètre)
1. instrument pentru determinarea simultană a presiunii şi a temperaturii aerului.