Parte de vorbire: s.n. (învechit)
Origine: (simțual + -ism, după fr. sensualisme)
1. înclinație spre satisfacerea simțurilor; senzualitate.
2. înclinație spre erotism; senzualitate.
Parte de vorbire: s.f. (învechit)
Origine: (simțual + -itate, după fr. sensualité, lat. sensualitas)
1. înclinație spre satisfacerea simțurilor; senzualitate.
2. înclinație spre erotism; senzualitate.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. abomination, lat. abominatio)
1. groază, dezgust pe care cineva îl simte pentru o persoană sau un lucru; oroare.
2. acțiune, conduită sau aspect abominabil; mârşăvie, nelegiuire, ticăloşie.
3. (rar) cultul idolilor, păgânism.
Parte de vorbire: adj., s.
Origine: (fr. absurde, lat. absurdus)
1. adj. care contrazice gândirea logică, legile naturii, bunul-simţ.
2. s. n. ceea ce este absurd; absurditate; nonsens.
3. prin ~ = admiţând un raţionament fals.
4. (fil.) termen care desemnează ruptura totală dintre om şi mediul său sociocultural, sentimentul generat de trăirea acestei rupturi.
Parte de vorbire: vb. intr.
Origine: (fr. accéder, lat. accedere)
1. a avea acces (la un loc, la o situație et cetera); a pătrunde.
Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. accepter, lat. acceptare)
1. a primi, a consimţi, a fi de acord.
Parte de vorbire: s.
Origine: (accepta)
2. (cont.) consimţământ al întreprinderii cumpărătoare pentru achitarea furnizoare; accept.
3. (jur.) manifestare a voinţei de a dobândi un drept, o moştenire, o ofertă.
Parte de vorbire: adv.
Origine: (it. affettuoso)
1. (muz.) cu afecţiune, cu simţire, expresiv.