Dictionar

simțualism

Parte de vorbire:  s.n. (învechit)  
Etimologie: (simțual + -ism, după fr. sensualisme)

1. înclinație spre satisfacerea simțurilor; senzualitate.
2. înclinație spre erotism; senzualitate.
 

simțualitate

Parte de vorbire:  s.f. (învechit)  
Etimologie: (simțual + -itate, după fr. sensualité, lat. sensualitas)

1. înclinație spre satisfacerea simțurilor; senzualitate.
2. înclinație spre erotism; senzualitate.
 

abominațiune

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. abomination, lat. abominatio)

1. groază, dezgust pe care cineva îl simte pentru o persoană sau un lucru; oroare.
2. acțiune, conduită sau aspect abominabil; mârșăvie, nelegiuire, ticăloșie.
3. (rar) cultul idolilor, păgânism.
 

absurd, -ă

Parte de vorbire:  adj., s.  
Etimologie: (fr. absurde, lat. absurdus)

1. adj. care contrazice gândirea logică, legile naturii, bunul-simț.
2. s. n. ceea ce este absurd; absurditate; nonsens.
3. prin ~ = admițând un raționament fals.
4. (fil.) termen care desemnează ruptura totală dintre om și mediul său sociocultural, sentimentul generat de trăirea acestei rupturi.
 

accede

Parte de vorbire:  vb. intr.  
Etimologie: (fr. accéder, lat. accedere)

1. a avea acces (la un loc, la o situație et cetera); a pătrunde.
2. a ajunge la ceva, undeva.
3. a fi de acord; a consimți.
 

accepta

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (fr. accepter, lat. acceptare)

1. a primi, a consimți, a fi de acord.
 

acceptare

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (accepta)

1. acțiunea de a accepta.
2. (cont.) consimțământ al întreprinderii cumpărătoare pentru achitarea furnizoare; accept.
3. (jur.) manifestare a voinței de a dobândi un drept, o moștenire, o ofertă.
 

affettuoso

Parte de vorbire:  adv.  
Etimologie: (it. affettuoso)

1. (muz.) cu afecțiune, cu simțire, expresiv.