Dictionar

ageuzie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. agueusie)

1. pierdere patologică a simțului gustativ.
 

alotriogeuzie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (engl. allotriogeusia)

1. pervertire a simțului gustativ.
 

anancastic, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. anancastique, germ. anankastisch)

1. referitor la o idee fixă care nu este controlată de conștiință; obsesiv, obsesional.
2. psihopatie ~ă = psihopatie caracterizată prin slăbirea simțului realului, tendința spre anxietate, ipohondrie, nehotărâre și impresionabilitate.
3. (var.) anancast.
 

anosmic, -ă

Parte de vorbire:  I. adj., II. s.m.f.  
Etimologie: (fr. anosmique)

1. I. având anosmie; lipsit de simțul mirosului.
2. II. suferind de anosmie.
 

auditiv, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. auditif)

1. referitor la auz, la simțul auzului.
2. tip ~ = persoană care percepe lumea exterioară mai ales prin sunete.
 

audiție

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. audition, lat. auditio)

1. indentificare a sunetelor cu ajutorul simțului auditiv.
2. audiere de muzică cu un public restrâns.
3. în primă ~ = (despre executarea unei compoziții muzicale) pentru prima oară în public.
4. recepționare de semnale audio.