OK
X
sinclinal
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. synclinal)
1.
partea
concavă
a
unei
cute
a
scoarței
terestre.
brahisinclinal
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. brachysynclinal)
1.
sinclinal
scurt,
cu
axul
ridicat
la
ambele
capete.
geosinclinal
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. géosynclinal)
1.
vastă
depresiune
a
scoarței
terestre,
care
se
scufundă
progresiv
și
unde
au
loc
modificări
vulcanice
și
de
acumulare
de
depozite
sedimentare,
în
pante
detritice
(fliș.).
intrageosinclinal
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (intra- + geosinclinal)
1.
zonă
de
scufundare
a
scoarței
terestre
în
cadrul
unui
geosinclinal,
separată
prin
intrageanticlinale.
mezogeosinclinal
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (mezo- + geosinclinal)
1.
geosinclinal
între
două
blocuri
continentale,
din
mai
multe
fose
sedimentare.
brahisinclinal
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. brachysynclinal)
1.
sinclinal
scurt,
cu
axul
ridicat
la
ambele
capete.
facolit
Parte de vorbire:
s.n.
Etimologie: (faco- + -lit)
1.
intruziune
de
roci
magmatice
în
zona
de
boltă
a
unui
anticlinal
sau
în
albiile
sinclinale.
2.
corp
de
roci
magmatice
intruzive,
în
formă
de
seceră;
harpolit.
hinterland
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (germ. Hinterland)
1.
regiune
învecinată
cu
un
teritoriu
dominat
de
un
stat
imperialist
și
folosit
ca
bază
a
unor
acțiuni
expansioniste;
(p.
ext.)
coloniile
și
țările
dependente
de
metropolă.
2.
regiune
în
spatele
unui
port
din
care
provin
produsele
exportate
sau
în
care
se
expediază
mărfurile
importate.
3.
bloc
continental,
rigid
din
punct
de
vedere
tectonic,
care
mărginește
un
geosinclinal
și
care,
când
acesta
intră
în
faza
de
orogeneză,
rămâne
în
spatele
sistemului
muntos.
intrageosinclinal
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (intra- + geosinclinal)
1.
zonă
de
scufundare
a
scoarței
terestre
în
cadrul
unui
geosinclinal,
separată
prin
intrageanticlinale.
mezogeosinclinal
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (mezo- + geosinclinal)
1.
geosinclinal
între
două
blocuri
continentale,
din
mai
multe
fose
sedimentare.
ofiolit
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. ophiolithe)
1.
rocă
magmatică
efuzivă
verzuie,
amintind
de
pielea
șerpilor,
în
zonele
de
sinclinal.