Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. synclinal)
1. partea concavă a unei cute a scoarţei terestre.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. brachysynclinal)
1. sinclinal scurt, cu axul ridicat la ambele capete.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. géosynclinal)
1. vastă depresiune a scoarţei terestre, care se scufundă progresiv şi unde au loc modificări vulcanice şi de acumulare de depozite sedimentare, în pante detritice (fliş.).
Parte de vorbire: s.
Origine: (intra- + geosinclinal)
1. zonă de scufundare a scoarţei terestre în cadrul unui geosinclinal, separată prin intrageanticlinale.
Parte de vorbire: s.
Origine: (mezo- + geosinclinal)
1. geosinclinal între două blocuri continentale, din mai multe fose sedimentare.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. brachysynclinal)
1. sinclinal scurt, cu axul ridicat la ambele capete.
Parte de vorbire: s.n.
Origine: (faco- + -lit)
1. intruziune de roci magmatice în zona de boltă a unui anticlinal sau în albiile sinclinale.
2. corp de roci magmatice intruzive, în formă de seceră; harpolit.
Parte de vorbire: s.
Origine: (germ. Hinterland)
1. regiune învecinată cu un teritoriu dominat de un stat imperialist și folosit ca bază a unor acțiuni expansioniste; (p. ext.) coloniile și țările dependente de metropolă.
2. regiune în spatele unui port din care provin produsele exportate sau în care se expediază mărfurile importate.
3. bloc continental, rigid din punct de vedere tectonic, care mărginește un geosinclinal și care, când acesta intră în faza de orogeneză, rămâne în spatele sistemului muntos.
Parte de vorbire: s.
Origine: (intra- + geosinclinal)
1. zonă de scufundare a scoarţei terestre în cadrul unui geosinclinal, separată prin intrageanticlinale.
Parte de vorbire: s.
Origine: (mezo- + geosinclinal)
1. geosinclinal între două blocuri continentale, din mai multe fose sedimentare.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. ophiolithe)
1. rocă magmatică efuzivă verzuie, amintind de pielea şerpilor, în zonele de sinclinal.