sincronicitate
Parte de vorbire: s.f.
Etimologie: (engl. synchronicity)
Etimologie: (engl. synchronicity)
1. calitatea a ceea ce este sincronic, a ceea ce se întâmplă în același timp; sincronie.
2. (psihologie) apariția simultană a două sau mai multe evenimente care nu prezintă o legătură cauzală, dar a căror asociere capătă sens pentru persoana care le percepe.