Rezultate principale (Sincronie.):
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. synchronie)
1. caracter sincronic; sincronicitate.
2. ansamblul fenomenelor lingvistice considerate la un moment dat.
Rezultate secundare (Sincronie.):
Parte de vorbire: vb. tr., refl.
Origine: (fr. désynchroniser)
1. a face să-şi piardă, a-şi pierde sincronismul.
2. a ieși din sincronie; a decala mișcările care trebuiau să fie efectuate simultan.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (engl. synchronicity)
1. calitatea a ceea ce este sincronic, a ceea ce se întâmplă în același timp; sincronie.
2. (psihologie) apariția simultană a două sau mai multe evenimente care nu prezintă o legătură cauzală, dar a căror asociere capătă sens pentru persoana care le percepe.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (de- + sincronizare)
1. acțiunea de a (se) desincroniza și rezultatul acestei acțiuni; lipsă de sincronizare.
2. ieșire din sincronie; decalarea mișcărilor care trebuiau să fie efectuate simultan.