Parte de vorbire: s.
Origine: (auto2 +sincronizare)
1. operaţie simplificată de conectare a generatoarelor sincrone în paralele cu reţeaua.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (de- + sincronizare)
1. acțiunea de a (se) desincroniza și rezultatul acestei acțiuni; lipsă de sincronizare.
2. ieșire din sincronie; decalarea mișcărilor care trebuiau să fie efectuate simultan.
Parte de vorbire: s.
Origine: (postsincroniza)
1. înregistrare în studio a dialogurilor, muzicii şi zgomotelor unui film deja turnat.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. accrochage)
1. acroşare.
2. intersecţia dintre un puţ de mină şi o rampă subterană.
3. (med.) sincronizare între sistolele atriale şi ventriculare.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. doublage)
1. (cinem.) sincronizare a traducerii textului vorbit al unui film cu mişcările şi scenele lui.
2. (mar.) căptuşeală de scânduri sau de tablă aplicată pe punte sau bordaj.
3. întăritură a unei vele.
Parte de vorbire: s.
Origine: (postsincroniza)
1. înregistrare prin postsincronizare.
Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. postsynchroniser)
1. a efectua o postsincronizare.
Parte de vorbire: s.
Origine: (după fr. synchroniseur)
2. ansamblu de dispozitive pentru sincronizarea automată a maşinilor sincrone.
3. dispozitiv care are rolul de a egaliza vitezele periferice ale pinioanelor cutiei de viteze.
Parte de vorbire: s.
Origine: (engl., fr. top)
1. semnal scurt care previne un auditoriu să noteze o indicaţie într-un moment precis.
2. (tv.) impuls de curent de scurtă durată, pentru sincronizare.