Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. syndical)
Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr. syndicalisme)
1. curent în mișcarea muncitorească care nega necesitatea unui partid politic al proletariatului și lupta politică, admițând numai lupta pentru reforme economico-sociale a muncitorilor uniți în sindicate.
2. faptul de a milita într-un sindicat al salariaților; mișcare sindicală.
Parte de vorbire: adj., s.
Origine: (fr. syndicaliste)
1. adj. care privește sindicalismul, mișcarea sindicală.
2. adj., s.m.f. (adept) al sindicalismului.
3. adj., s.m.f. (membru) al unui sindicat.
4. s.m.f. partizan, apărător, teoretician al unionismului, al acțiunii sindicale.
Parte de vorbire: vb.
Origine: (sindical + -iza)
1. tr. a organiza viaţa sindicală.
2. refl. a se uni, a intra într-un sindicat.
Parte de vorbire: adj., s.m.f.
Origine: (fr. activist, rus. aktivist)
2. I. care se referă la activism.
3. II. membru militant al unui partid, sau al unei organizaţii de masă.
4. susținător al activismului (doctrină care susține acțiunea directă).
5. propagandist pentru o mișcare politică sau sindicală.
Parte de vorbire: I. adj., II. s.m.f.
Origine: (rus. anarho-sindikalist)
1. I. legat de anarhosindicalism.
2. II. susținător al anarhosindicalismului, curent din mișcarea sindicală internațională influențat de ideile anarhismului.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr., engl. cartel)
1. uniune monopolistă în cadrul căreia întreprinderile participante stabilesc preţurile şi condiţiile de vânzare, termenele de plată, cantitatea de mărfuri ce urmează să o producă fiecare şi îşi împart pieţele de desfacere.
2. coaliţie politică între mai multe partide, grupuri profesionale, sindicale în vederea unor acţiuni şi scopuri comune.
Parte de vorbire: s.n.
Origine: (cf. it. laburismo, engl. labourism)
1. mișcare politică engleză de inspirație socialistă nemarxistă, născută în 1906 și fondată pe o legătură strânsă între reprezentarea politică și cea sindicală.
Parte de vorbire: s.m.f.
Origine: (fr. représentant)
1. persoană care reprezintă pe cineva și acționează în numele acestuia (ex. mandatar).
2. persoană desemnată de un grup pentru a acționa în numele acestuia (ex. reprezentant sindical, parlamentar).
3. persoană care reprezintă interesele unui stat în alt stat, la o întrunire diplomatică.
4. persoană, animal, lucru pe care îl considerăm tip (al unei clase, al unei categorii).
5. persoană care vizitează clienții în numele unei companii (ex. comis-voiajor).
6. (matematică) specimen localizat și observabil al unui vector.
Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr. syndicalisme)
1. curent în mișcarea muncitorească care nega necesitatea unui partid politic al proletariatului și lupta politică, admițând numai lupta pentru reforme economico-sociale a muncitorilor uniți în sindicate.
2. faptul de a milita într-un sindicat al salariaților; mișcare sindicală.