Dictionar

activist, -ă

Parte de vorbire:  adj., s.m.f.  
Etimologie: (fr. activist, rus. aktivist)

1. (adept) al activismului.
2. I. care se referă la activism.
3. II. membru militant al unui partid, sau al unei organizații de masă.
4. susținător al activismului (doctrină care susține acțiunea directă).
5. propagandist pentru o mișcare politică sau sindicală.
6. (antonim) pasivist.
 

anarhosindicalist, -ă

Parte de vorbire:  I. adj., II. s.m.f.  
Etimologie: (rus. anarho-sindikalist)

1. I. legat de anarhosindicalism.
2. II. susținător al anarhosindicalismului, curent din mișcarea sindicală internațională influențat de ideile anarhismului.
 

laburism

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (cf. it. laburismo, engl. labourism)

1. mișcare politică engleză de inspirație socialistă nemarxistă, născută în 1906 și fondată pe o legătură strânsă între reprezentarea politică și cea sindicală.
 

sindicalism

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (fr. syndicalisme)

1. curent în mișcarea muncitorească care nega necesitatea unui partid politic al proletariatului și lupta politică, admițând numai lupta pentru reforme economico-sociale a muncitorilor uniți în sindicate.
2. faptul de a milita într-un sindicat al salariaților; mișcare sindicală.
 

sindicalist, -ă

Parte de vorbire:  adj., s.  
Etimologie: (fr. syndicaliste)

1. adj. care privește sindicalismul, mișcarea sindicală.
2. adj., s.m.f. (adept) al sindicalismului.
3. adj., s.m.f. (membru) al unui sindicat.
4. s.m.f. partizan, apărător, teoretician al unionismului, al acțiunii sindicale.
 

sindicaliza

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (sindical + -iza)

1. tr. a organiza viața sindicală.
2. refl. a se uni, a intra într-un sindicat.