Parte de vorbire: adj.
Origine: (germ. idiographisch)
1. care reprezintă singularul; relativ la singular, la particular; unic, irepetabil.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. synecdoque, gr. synekdokhe)
1. figură de stil constând în restrângerea sau lărgirea sensului unui cuvânt, folosindu-se partea pentru întreg, genul pentru specie, singularul pentru plural şi invers, materia din care e făcut un lucru pentru lucrul însuşi.
Parte de vorbire: adj., s.
Origine: (fr. singulatif)
1. adj. (în limbile slave, despre o formație derivată) care caracterizează un individ opus unui ansamblu.
2. s. n. sufix de ~ = sufix cu ajutorul căruia se formează, în unele limbi, singularul din tema de plural, care la origine era un substantiv colectiv.