Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. association)
1. asociere, unire, întovărăşire.
2. (biol.) grupare a indivizilor unei singure specii sau ai unor specii diferite.
3. grupare, unire constituită printr-un statut.
4. legătură specifică între două sau mai multe procese şi produse psihice (reprezentări, idei, sentimente etc.).
5. (chim.) ~ moleculară = grupare de două sau mai multe molecule identice.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. autochorie)
1. (bot.) fenomenul prin care anumite specii de plante își dispersează singure semințele; răspândire a semințelor prin mijloacele proprii ale plantei.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. autocratie, gr. autokrateia)
1. formă de guvernare în care întreaga putere este concentrată în mâna unei singure persoane; tiranie, absolutism.
2. stat cu o asemenea formă de guvernare.
Parte de vorbire: s.
Origine: (germ. Damenwahl)
1. drept, posibilitate pe care o au femeile şi fetele de a-şi alege singure partenerii la dans.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. dégénérescence)
2. modificare patologică regresivă a unui ţesut sau organ.
3. (mat.) existenţa mai multor funcţii proprii, corespunzătoare unei singure valori proprii unui operator.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. épisode, gr. epeisodion)
1. parte a acțiunii în vechea tragedie greacă, desfășurată între două intervenții ale corului.
2. parte dintr-o operă literară circumscrisă la un singur moment, la înfățișarea unei singure situații.
3. acțiune secundară legată de acțiunea principală a unui poem, a unui roman etc.
4. (muz.) secțiune mijlocie construită într-o tonalitate aparte, pe teme proprii, intercalată între părțile principale ale unei compoziții mari.
5. întămplare, incident, fapt accesoriu.