Dictionar

Rezultate principale (Sinonim):

Sinonim

Parte de vorbire: Traducere
Origine:

1. LAT synonymon; synonymum

2. FR synonyme

3. EN synonym

4. DE Synonym; Nebenname

5. RU синоним

6. HU társnév, rokonértelmű név, szinonímia, jelenleg nem érvényes név


Rezultate secundare (Sinonim):

Cvasi-sinonim

Parte de vorbire: adj., s.n.
Origine: (fr. quasi-synonyme)

1. (cuvânt) care are un sens foarte asemănător.

2. (cuvânt) care este interschimbabil cu un alt cuvânt doar în anumite cazuri, prin sens.

3. s.n. sinonim parțial.


Sinonim, -ă

Parte de vorbire: adj., s.
Origine: (fr. synonyme)

1. adj. (despre cuvinte, afixe etc.) care are același înțeles cu altul.

2. s. n. element lingvistic (cuvânt, afix, expresie etc.) echivalent ca înțeles cu altul.

3. joc care cere dezlegătorului găsească pentru un anumit cuvânt unul sau mai multe cuvinte cu înțeles comun sau foarte apropiat.


Sinonimic, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. synonymique, /II/ germ. Synonymik)

1. adj. referitor la sinonimie.

2. derivație = procedeu stilistic potrivit căruia două sau mai multe cuvinte cu sensuri apropiate ajung desemneze același lucru.

3. s. f. ramură a lingvisticii care studiază sinonimele.

4. totalitatea sinonimelor unei limbi.


Sinonimie

Parte de vorbire: Traducere
Origine:

1. LAT synonymia

2. FR synonymie

3. EN synonymy

4. DE Synonymie

5. RU синонимия

6. HU szinonímia, rokonértelmű szó v. kifejezés


Sinonimie

Parte de vorbire: s.f.
Origine: ( fr. synonymie, lat. synonymia)

1. însuşirea de a fi sinonim; sinonimitate.

2. posibilitatea înlocuirii unui cuvânt, a unei expresii etc. cu sinonimul lor.

3. (anton.) antonimie.


Sinonimitate

Parte de vorbire: s.
Origine: (sinonim + -itate)

1. sinonimie.


Antonimie

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. antonymie)

1. raport între doi termeni cu sensul exact contrar, relație între două antonime.

2. (anton.) sinonimie.


Definiţie

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. définition, lat. definitio)

1. operaţie logică prin care se determină conţinutul unei noţiuni, notele ei esenţiale, indicându-se genul proxim şi diferenţa specifică, sau se precizează înţelesul unui cuvânt ori simbol; propoziţie prin care se exprimă această determinare.

2. formulă care sensul (semnificațiile) unui cuvânt, al unei expresii și care își propune fie sinonim cu ceea ce este definit.

3. prin ~ = prin însăşi natura lucrurilor.

4. (telecom.) mărime care caracterizează gradul de finețe al unei imagini de televiziune, exprimată în număr de linii; liniatură, rezoluția imaginii.


Metafrază

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. métaphrase)

1. transpunere a unei poezii în proză; traducere a unui text în care se urmăreşte interpretarea fidelă a conţinutului.

2. anaforă care foloseşte sinonimele pentru a evita repetarea monotonă a aceluiaşi cuvânt.


Sinagramă

Parte de vorbire: s.
Origine: (sin/onim/ + /ana/gramă)

1. problemă enigmistică constând în prezentarea unui cuvânt din care trebuie se extragă o literă, ce urmează fie adăugată la începutul sau sfârştiul unui sinonim al cuvântului nou format, obţinându-se un cuvânt nou.


Sinonimic, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. synonymique, /II/ germ. Synonymik)

1. adj. referitor la sinonimie.

2. derivație = procedeu stilistic potrivit căruia două sau mai multe cuvinte cu sensuri apropiate ajung desemneze același lucru.

3. s. f. ramură a lingvisticii care studiază sinonimele.

4. totalitatea sinonimelor unei limbi.


Sinonimie

Parte de vorbire: s.f.
Origine: ( fr. synonymie, lat. synonymia)

1. însuşirea de a fi sinonim; sinonimitate.

2. posibilitatea înlocuirii unui cuvânt, a unei expresii etc. cu sinonimul lor.

3. (anton.) antonimie.