Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. synonymique, /II/ germ. Synonymik)
1. adj. referitor la sinonimie.
2. derivație ~ă = procedeu stilistic potrivit căruia două sau mai multe cuvinte cu sensuri apropiate ajung să desemneze același lucru.
3. s. f. ramură a lingvisticii care studiază sinonimele.
4. totalitatea sinonimelor unei limbi.