Dictionar

Rezultate secundare (Sintactice):

Acord

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. accord, it. accordo)

1. comunitate de vederi; consens, asentiment; acceptare.

2. a cădea de ~ = a se învoi; de comun ~ = a) în perfectă înţelegere; b) în unanimitate.

3. înţelegere privitoare la relaţiile de colaborare şi de cooperare între state, partide politice, organizaţii.

4. formă de retribuţie a muncii prestate.

5. ~ global = formă de organizare şi de retribuire a muncii prin care se leagă mărimea veniturilor personale cu cantitatea, calitatea şi importanţa muncii prestate.

6. concordanţă în număr, gen, caz, persoană între care există raporturi sintactice.

7. (fiz.) egalitate a frecvenţelor de oscilaţie a două sau mai multe aparate, sisteme etc.; sintonie.

8. (muz.) reunire a cel puţin trei sunete, formând o armonie; disciplină care studiază legile de bază ale suprapunerii sunetelor muzicale.


Anacolut

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. anacoluthe)

1. greşeală de gramatică constând în întreruperea construcţiei sintactice, în frază, cauzată de neconcordanţa dintre planul logic şi cel gramatical al enunţului.


Anadiploză

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. anadiplose)

1. reluare a unui cuvânt de la sfârşitul unei unităţi sintactice sau metrice la începutul unităţii următoare; geminaţie, reduplicaţie.


Anaforă

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. anaphore, lat. anaphora)

1. procedeu stilistic constând în repetarea aceluiaşi cuvânt la începutul mai multor unităţi sintactice sau metrice; epanaforă.


Asintactic, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. asyntactique)

1. (despre cuvinte compuse) care nu este format pe baza regulilor sintactice de îmbinare a cuvintelor; contrar sintaxei.

2. (antonim) sintactic.


Caz

Parte de vorbire: s.
Origine: (lat. casus, fr. cas)

1. împrejurare, situaţie, circumstanţă.

2. ~ de conştiinţă = împrejurare în care cineva este silit procedeze altfel decât îi dictează conştiinţa.

3. a face ~ de ceva = a considera ceva (exagerând) foarte important; a face ~ de cineva = a exagera calităţile, meritele cuiva.

4. întâmplare, eveniment, accident (petrecut pe neprevăzute).

5. (med.) individ care reprezintă o situaţie exemplară.

6. fiecare dintre formele flexionare prin care se exprimă diferitele funcţii sintactice ale substantivului, adjectivului, articolului, pronumelui şi numeralului.