Dictionar

Rezultate principale (Sintactică.):

Sintactică

Parte de vorbire: s.f. (învechit)
Origine: (cf. fr. syntactique)

1. parte a gramaticii care cuprinde regulile de îmbinare a cuvintelor în propoziții și fraze; sintaxă.


Rezultate secundare (Sintactică.):

Ablativ

Parte de vorbire: s.n.
Origine: (lat. ablativus, fr. ablatif)

1. caz al declinării, specific anumitor limbi, care exprimă punctul de plecare, instrumentul, asocierea, cauza etc.

2. ~ absolut = construcţie sintactică în latină sau greacă cu rol de propoziţie circumstanţială, dintr-un substantiv (sau pronume) şi un participiu în ablativ.


Amfibolie

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. amphibolie)

1. construcție sintactică defectuoasă, datorită căreia o propoziție sau o frază are un sens echivoc; contradicție într-un concept; ambiguitate.


Antipalagă

Parte de vorbire: s.
Origine: (it. antipallage, gr. antypallage)

1. anacolut în care discontinuitatea sintactică reprezintă o abatere de la congruenţa cauzală în propoziţie; schimbare reciprocă.


Apoziţie

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. apposition, lat. appositio)

1. atribut substantival, pronominal sau numeral, de obicei în cazul nominativ.

2. orice construcţie sintactică de tip apoziţional.

3. (biol.) creştere în grosime a membrelor celulare prin depunerea succesivă a straturilor noi.


Atribut

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. attribut, lat. attributum)

1. însuşire esenţială proprie unei fiinţe, unui fenomen, lucru etc.

2. semn distinctiv, simbol al unei funcţii, al unui personaj alegoric.

3. parte secundară a propoziţiei care determină un substantiv sau un echivalent al acestuia.

4. (inform.) informaţie care însoţeşte o categorie sintactică.


Conjuncţie

Parte de vorbire: s.
Origine: (după fr. conjonction, lat. coniunctio)

1. parte de vorbire neflexibilă care leagă două propoziţii sau cuvinte cu aceeaşi funcţie sintactică.

2. (log.) conectiv („şi”) caracterizat prin aceea expresia alcătuită cu ajutorul său este adevărată numai dacă toate propoziţiile componente sunt adevărate şi falsă, când cel puţin una dintre componente este falsă.

3. figură de stil care enunţă o observaţie din asocierea unor aspecte de viaţă contradictorii.

4. poziţie a doi aştri care, la un moment dat, au aceeaşi longitudine cerească.