Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. abstinence, lat. abstinentia)
1. abţinere de la anumite băuturi, alimente etc; abstenţiune.
2. (sintagmă) (economie politică) teoria ~ei = teorie prin care capitalul și acumularea lui rezultă din abținerea proprietarilor de la consumul personal exagerat.
3. ~ sexuală = abținere de la actul sexual.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. actinomycose)
1. (med.) infecție cronică cauzată de actinomicete, care afectează oamenii și animalele (bovidele) și se caracterizează prin leziuni cu aspect tumoral.
2. boală a plantelor cauzată de ciuperci.
3. (sintagmă) ~a cartofului = boală a cartofului provocată de bacteria Actynomices scabies; râia cartofului.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. antagonique)
1. care se află în contradicție; antagonist.
2. care acţionează în sens invers.
3. (legat de luptă) în conflict (cu).
4. care este în opoziţie, care se află în relație de opoziție.
5. (sintagmă) contradicție ~ = componentă a procesului de dezvoltare care constă în distrugerea elementului vechi în favoarea celui nou.
Parte de vorbire: adv.
Origine: (it. assai)
1. (muzică) (ca indicație de execuție) destul de, suficient.
2. (muzică) se alătură ca augmentativ la cuvântul care indică mișcarea unei melodii.
3. (sintagmă) allegro ~ = mai repede decât allegro.
4. (sintagmă) adagio ~ = mai rar decât adagio.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (austr[aliană] + [mela]neziană, cf. fr. austronésienne)
1. (sintagmă) limbă ~ = fiecare din componentele uneia din cele trei familii de limbi vorbite în oceania, alături de cea australiană și papua.
2. (lingvistică) se referă la o familie de limbi vorbite în Madagascar, Asia de Sud-Est, Oceanul Pacific și Taiwan.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. conditionné)
1. care îndeplineşte anumite condiţii; care este supus unor condiții; făcut în anumite condiţii (date).
2. (sintagmă) aer ~ = aer din interiorul unei încăperi menţinut în anumite condiţii de puritate, temperatură etc.
3. (sintagmă) reflex ~ = răspuns bazat pe legătura nervoasă temporară formată în scoarţa creierului între două focare de excitaţie care coincid în timp.