Dictionar

Rezultate secundare (Sintagme,):

Conversiune

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. conversion, lat. conversio)

1. modificare a condiţiilor iniţiale ale unui împrumut.

2. preschimbare a unei valori monetare într-o valoare de altă natură.

3. (rar) schimbare a naturii, a formei unui lucru.

4. modificare a unui sistem fizic sau tehnic prin transformarea unor mărimi date.

5. transformare, în urma unui proces chimic, a unei specii de molecule în alte specii de molecule.

6. (biol.) schimbare în ordine liniară a genelor; transmutaţie genetică.

7. reluare în ordine inversă a termenilor unei sintagme, cu sau fără schimbarea înţelesului ori funcţiilor sintactice; reversiune.

8. schimbare a clasei lexico-gramaticale, a valorii unui cuvânt; hipotaxă.

9. (log.) răsturnare a unei judecăţi prin înlocuirea reciprocă a subiectului cu predicatul.

10. traducere a unui cuvânt, număr sau mesaj alfanumeric dintr-un cod sau limbaj într-altul.

11. mecanism psihic care face apară un simptom corporal la locul unui efect refulat ce nu poate accede în conştiinţă fără a provoca o reacţie de angoasă.


Formant

Parte de vorbire: s.m.
Origine: (fr. formant)

1. element constitutiv esenţial al unui sunet, cuvânt, al unei sintagme, propoziţii etc.; formativ.

2. element de formare a unui întreg; constituent.

3. (fon.) frecvenţă a unor rezonanţe specifice care definesc o vocală pe plan acustic.


Gramaticaliza

Parte de vorbire: vb. tr., refl.
Origine: (fr. grammaticaliser)

1. (despre cuvinte cu sens lexical) a (se) transforma în instrument gramatical, pierzându-şi valoarea expresivă iniţială.

2. a conferi unui termen sau unei sintagme un statut gramatical.

3. a dobândi, la utilizare, un statut gramatical.


Jonctură

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. joncture)

1. (lingv.) graniță lingvistică pertinentă, marcată de o pauză virtuală și de o schimbare a intonației, între două segmente, silabe, morfeme, sintagme sau propoziții.

2. (lingv.) element fonetic care marchează o pauză; separare între două elemente de pronunție (foneme etc.), care este relevantă pentru înțelegerea unei limbi.


Morfosintaxă

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. morphosyntaxe)

1. descriere a regulilor de combinare a morfemelor pentru formarea cuvintelor, a sintagmelor şi frazelor.


Sintagmatic, -ă

Parte de vorbire: adj., s.
Origine: (fr. syntagmatique)

1. adj. referitor la sintagmă.

2. clasă = ansamblu de termeni care au, în frază, același comportament gramatical; raporturi ~ce = raporturi care unesc între ele diversele elemente ale unei sintagme.

3. reguli ~ce = (în gram. generativă) reguli de expansiune care dau o nouă versiune unei categorii oarecare sub forma constituenților ei imediați.

4. s. f. studiul sintagmelor.