Rezultate principale (Sinter.):
Parte de vorbire: s.n.
Origine: (germ. Sinter)
1. (geologie) concrețiune care este creată printr-o depunere minerală treptată, în special depuneri de calcar.
Rezultate secundare (Sinter.):
Parte de vorbire: vb.
Origine: (sinter + -iza)
1. a efectua operaţia de sinterizare.
Parte de vorbire: s.
Origine: (sinteriza)
1. procedeu de lipire a unui material granular fără ajutorul unui liant, numai prin încălzire şi, eventual, prin presare.
2. operaţie de realizare a unor piese prin încălzirea unor pulberi şi presarea lor în forme speciale; concreţionare.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (vb. concreţiona)
1. operație de realizare a unor piese prin încălzirea unor pulberi și prin presarea lor în forme speciale; sinterizare.
2. (geol.) formare a concrețiunilor; concrețiune.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. concretion, lat. concretio)
1. depunere care se formează în rocile sedimentare prin concentrarea substanţelor minerale din soluţii apoase în jurul unui corp străin; sinter.
2. formaţiune din precipitări de săruri în ţesuturi sau organe cavitare.
Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. frapper)
1. a sări în ochi, a izbi, a impresiona, a surprinde.
2. a răci băuturi alcoolice cu gheaţă.
3. (tehn.) a presa după sinterizare două piese metalice.
Parte de vorbire: s.
Origine: (pre- + sinterizare)
1. (tehn.) sinterizare anterioară celei finale, la o temperatură mai mică, pentru a conferi obiectului calitatea de a putea fi prelucrat mecanic.
Parte de vorbire: vb.
Origine: (sinter + -iza)
1. a efectua operaţia de sinterizare.