Parte de vorbire: s.n.
Origine: (avion + sinucigaș, cf. fr. avion-suicide)
1. avion de luptă, folosit de japonezi în cel de-al doilea război mondial, încărcat cu explozibil și pilotat de un voluntar, care cădea asupra țintei; kamikaze.
Parte de vorbire: I. adj., II. s.m.f.
Origine: (sine + ucigaș, cf. fr. suicidé)
1. I. care se referă la sinucidere; (capabil) de sinucidere.
2. care și-a luat (sau a încercat să-și ia) viața; (înv.) sinucid.
3. II. persoană care și-a provocat în mod voluntar și cu bună știință moartea; (înv.) sinucid.
Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr. kaiten)
1. torpilă mare sau submarin de buzunar (corespondent naval al avionului kamikaze), având la bord un pilot sinucigaș, care o conducea până la țintă.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. kamikaze)
1. s. m. inv. pilot (japonez) care se sacrifică într-o acțiune de luptă.
2. (p. ext.) persoană temerară.
3. s. n. avion de luptă al marinei japoneze încărcat cu exploziv, pilotat de un kamikaze, care se arunca asupra țintei.
4. (fig.) sinucigaș.
5. (adj.) de o temeritate sinucigașă.
Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr. suicide)
1. acțiunea de a se sinucide și rezultatul ei; acțiunea unei persoane care își provoacă moartea în mod deliberat; sinucidere.
2. (prin ext.) orice act de autodistrugere intenționată.
3. (fig.) act sau atitudine de natură să distrugă cariera, imaginea, autoritatea etc. autorului acesteia.
4. (înv.) persoană care se sinucide sau s-a sinucis voluntar; sinucigaș.