Dictionar

sinus

Parte de vorbire:  Traducere  
Etimologie:

1. LAT sinus
2. FR sinus; échancrure
3. EN sinus; recess
4. DE Bucht; Einbuchtung; Krümmung; Biegung
5. RU выемкa; зaлив; бухтa; синус
6. HU öböl, szinusz, íves bemélyedés, görbület
 

cosinus

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. cosinus)

1. funcție trigonometrică a unui unghi egală cu sinusul unghiului complementar.
 

sinus 1

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr., lat. sinus)

1. cavitate între pereții osoși ai craniului.
2. porțiune dilatată pe traiectul unui vas sangvin sau limfatic.
3. (bot.) cavitate curbată între doi lobi.
 

sinus 2

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. sinus)

1. (mat.) funcție trigonometrică, raportul dintre lungimea catetei opuse unghiului respectiv dintr-un triunghi dreptunghi.
 

SINUS-, SINUSO-

Parte de vorbire:  prefix  
Etimologie: (fr. sinus/o/-, cf. lat. sinus)

1. „cavitate, sinus”.
 

sinuscopie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. sinuscopie)

1. examen al sinusurilor oaselor feței.
 

sinusectomie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. sinusectomie)

1. suprimare chirurgicală a sinusului frontal.
 

cavernografie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. cavernographie)

1. radiografie a sinusului cavernos cu o substanță radioopace.
 

comparator

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. comparateur)

1. instrument de măsurat pentru compararea a două mărimi sau a dimensiunilor unor piese față de aceea a unui etalon.
2. aparat pentru măsurarea defazajului și a raportului dintre amplitudinile a două tensiuni sinusoidale.
3. circuit care permite compararea a două informații intrate în calculatorul electronic.
4. segment al sistemului nervos central care compară efectul obținut cu forma optimă a acțiunii.
 

cosinus

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. cosinus)

1. funcție trigonometrică a unui unghi egală cu sinusul unghiului complementar.
 

cosinusoidă

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. cosinussoïde)

1. reprezentare grafică a funcției cosinusului.
 

enosteom

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. énostéome)

1. osteom dezvoltat în sinusurile paranazale.
 

etmoidită

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. ethmoïdite)

1. (med.) inflamație a mucoasei etmoidului; inflamație acută care afectează sinusul etmoidal.