Parte de vorbire: adj., s.n.
Origine: (fr. centralisateur)
1. (document, situație) care centralizează diverse date, care reunește în același loc.
2. (antonim) descentralizator.
Parte de vorbire: vb. tr.
Origine: (fr. décrisper)
1. a face (o situaţie) mai puţin încordată; a deconecta.
2. a decontracta mușchii, fața etc.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. déraper)
1. (despre vehicule) a aluneca într-o direcţie deviată, în lipsa unei aderenţe suficiente.
2. (despre ancoră) a se deplasa pe fundul apei, datorită vântului, valurilor care acţionează asupra navei.
3. (despre avioane) a se deplasa lateral la aterizare sau în timpul unui viraj cu înclinare laterală prea mică.
4. (schi) a practica o glisadă laterală voluntară.
5. (fig.; despre o situaţie) a se schimba defavorabil şi neprevăzut.
Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. remédier, lat. remediare)
1. a îndrepta, a îmbunătăţi (o situaţie).
Parte de vorbire: vb.
Origine: (lat. resolvere, germ. resolvieren)
1. a dezlega, a soluţiona (o problemă, un exerciţiu, o situaţie).
2. a pune rezoluţia (2) pe un act.
3. a lichida un litigiu, un conflict.
4. (despre instrumente optice) a separa, a distinge instrumente fine ale obiectelor studiate.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (tensiona)
1. (tehn.) întins (prin procedee mecanice).
2. (fig.; despre o situaţie) încordat.
3. (fig.; despre oameni) în stare de mare tensiune nervoasă.