Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. achronique)
1. care se situează în afara timpului, în afara reperelor cronologice acceptate; atemporal.
2. (înv.) (astron.) care se află, la răsărit sau la apus, pe partea cerului opusă soarelui.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. avant-garde)
1. detaşament care se trimite în fruntea unei trupe în marş spre a face siguranţa pe direcţia de deplasare a acesteia; (antonim) ariergardă.
2. clasă, grup social, organizaţie politică conducătoare, care se situează pe poziţiile cele mai înaintate în cadrul unei mişcări sociale, politice, naţionale etc.
3. de ~ = care merge, care conduce.
4. mişcare literar-artistică complexă şi eterogenă, care, afişând o respingere totală a formelor consacrate şi a tradiţiei, proclamă ostentativ şi polemic necesitatea înnoirii, asumându-şi rol de precursor; avangardism.
Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr. cavernome)
1. (med.) hemangiom cu cavităţi mari.
2. (med.) anomalie a unui grup de vase de sânge, care se situează de obicei în creier și măduva spinării; angiom cavernos.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. circumstellaire)
1. care se produce sau se situează în jurul unei stele.
Parte de vorbire: s.n.
Origine: (cf. fr. taoïsme)
1. filozofie religioasă chineză fondată de Lao-tzu, cu origini incerte care se situează aproximativ în mileniul I î.Hr., care este în același timp o religie organizată, un misticism solitar și un set de practici oculte.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. ecmnétique)
1. ecmnezic.
2. delir ~ = delir în care bolnavul situează evenimentele actuale în trecut.