acronic, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. achronique)

1. care se situează în afara timpului, în afara reperelor cronologice acceptate; atemporal.
2. (înv.) (astron.) care se află, la răsărit sau la apus, pe partea cerului opusă soarelui.

avangardă

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. avant-garde)

1. detașament care se trimite în fruntea unei trupe în marș spre a face siguranța pe direcția de deplasare a acesteia; (antonim) ariergardă.
2. clasă, grup social, organizație politică conducătoare, care se situează pe pozițiile cele mai înaintate în cadrul unei mișcări sociale, politice, naționale etc.
3. de ~ = care merge, care conduce.
4. mișcare literar-artistică complexă și eterogenă, care, afișând o respingere totală a formelor consacrate și a tradiției, proclamă ostentativ și polemic necesitatea înnoirii, asumându-și rol de precursor; avangardism.

cavernom

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (fr. cavernome)

1. (med.) hemangiom cu cavități mari.
2. (med.) anomalie a unui grup de vase de sânge, care se situează de obicei în creier și măduva spinării; angiom cavernos.

circumstelar, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. circumstellaire)

1. care se produce sau se situează în jurul unei stele.

daoism

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (cf. fr. taoïsme)

1. filozofie religioasă chineză fondată de Lao-tzu, cu origini incerte care se situează aproximativ în mileniul I î.Hr., care este în același timp o religie organizată, un misticism solitar și un set de practici oculte.
2. (var.) taoism.

ecmnetic, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. ecmnétique)

1. ecmnezic.
2. delir ~ = delir în care bolnavul situează evenimentele actuale în trecut.