Dictionar

puţin; slab

Parte de vorbire:  Traducere  
Etimologie:

1. LAT paucus; paulus
2. FR peu; faiblement
3. EN few
4. DE wenig; schwach; gering
5. RU немноrочисленный; слaбый
6. HU kevés, kissé; szegényes, sovány
 

slab comprimat

Parte de vorbire:  Traducere  
Etimologie:

1. LAT subcompressus
2. FR faiblement comprimé
3. EN somewhat flattened
4. DE schwach zusammengedrückt
5. RU слеrкa сжaтый
6. HU kissé összenyomott
 

slab curbat

Parte de vorbire:  Traducere  
Etimologie:

1. LAT subcurvatus
2. FR légèrement courbé
3. EN somewhat bent
4. DE schwachgekrümmt
5. RU слaбо изоrнутый
6. HU kissé görbült
 

slab turtit

Parte de vorbire:  Traducere  
Etimologie:

1. LAT subdepressus
2. FR subdeprimé
3. EN subdepressed
4. DE etwas niedergedrückt
5. RU слaбо прижaтый
6. HU gyengén összenyomott, gyengén benyomott, lapostól bemélyülő
 

slabiță

Parte de vorbire:  s.f. (regional)  
Etimologie: (slabină)

1. (la animale) parte moale și scobită a corpului, cuprinsă între ultima coastă și osul șoldului; deșert, flămânzare, slabină.
 

abiotrofie

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. abiotrophie)

1. (biol.) proces degenerativ care atinge celulele vii (ale sistemului nervos); slăbire sau încetare a funcțiilor unui țesut, organ sau organism.
 

abulie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. aboulie)

1. boală psihică manifestată prin pierderea sau slăbirea voinţei.
2. (fig.) inerţie.
 

acantoliză

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. acantholyse)

1. (med.) slăbire a aderenţei reciproce dintre celulele epiteliului malpighian al epidermei.
 

aciditate

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. acidité, lat. aciditas)

1. calitatea de a fi acid.
2. ~ (gastrică) = cantitatea de acid a sucului gastric; ~ a solului = însuşirea solului spălat de baze de a se comporta ca un acid slab.
 

acuitate

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. acuité)

1. capacitate senzorială de a percepe excitaţii foarte slabe; agerime, ascuţime.
2. grad de înălţime pe care îl poate atinge o voce, un instrument muzical.
 

acut, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (lat. acutus, it. acuto)

1. ascuţit, pătrunzător.
2. (despre durere) intens, violent.
3. (despre boli) cu evoluţie rapidă.
4. (despre sunete) înalt, ascuţit.
5. (bot.) cu vârf scurt şi ascuţit, apropiat de 90°, având marginile drepte sau slab convexe (frunză, fruct).
6. (bot.) cu muchia ascuţita (tulpină).