Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. acuité)
1. capacitate senzorială de a percepe excitaţii foarte slabe; agerime, ascuţime.
2. grad de înălţime pe care îl poate atinge o voce, un instrument muzical.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. alternant)
1. care alternează.
2. (despre anumite roci) compus din straturi alternative.
3. (med.) puls ~ = aritmie caracterizată printr-o alternanță de pulsații normale și pulsații slabe.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. calme)
1. adj. în stare de linişte deplină.
2. stăpânit, cumpănit, liniştit; potolit, aşezat.
3. s. n. stare de nemişcare; linişte deplină.
4. ~ ecuatorial = zonă de presiune atmosferică scăzută, a celor două emisfere ale globului terestru, caracterizate prin lipsa vântului şi mişcări ascendente.
5. zonă oceanică în care predomină o vreme complet liniştită sau în care vânturile sunt foarte slabe.
6. stăpânire de sine, linişte; tact în acţiuni etc.; sânge rece.
Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. démobiliser)
1. a trece forţele armate de la starea de mobilizare la cea de pace.
2. (fig.) a face să slăbească combativitatea, perseverenţa cuiva; a descuraja.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (it. esauriente)
1. care slăbește, epuizează; epuizant.
2. care tratează complet; exhaustiv.
Parte de vorbire: s.
Origine: (engl. pheniramine)
1. antihistaminic cu efecte sedative slabe.