acuitate

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. acuité)

1. capacitate senzorială de a percepe excitații foarte slabe; agerime, ascuțime.
2. grad de înălțime pe care îl poate atinge o voce, un instrument muzical.

alternant, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. alternant)

1. care alternează.
2. (despre anumite roci) compus din straturi alternative.
3. (med.) puls ~ = aritmie caracterizată printr-o alternanță de pulsații normale și pulsații slabe.

calm, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. calme)

1. adj. în stare de liniște deplină.
2. stăpânit, cumpănit, liniștit; potolit, așezat.
3. s. n. stare de nemișcare; liniște deplină.
4. ~ ecuatorial = zonă de presiune atmosferică scăzută, a celor două emisfere ale globului terestru, caracterizate prin lipsa vântului și mișcări ascendente.
5. zonă oceanică în care predomină o vreme complet liniștită sau în care vânturile sunt foarte slabe.
6. stăpânire de sine, liniște; tact în acțiuni etc.; sânge rece.

demobiliza

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (fr. démobiliser)

1. a trece forțele armate de la starea de mobilizare la cea de pace.
2. (fig.) a face să slăbească combativitatea, perseverența cuiva; a descuraja.

exaurient, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (it. esauriente)

1. care slăbește, epuizează; epuizant.
2. care tratează complet; exhaustiv.

feniramin

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (engl. pheniramine)

1. antihistaminic cu efecte sedative slabe.