Dictionar

aparitor

Parte de vorbire:  s.m.  
Etimologie: (lat. apparitor, fr. appariteur)

1. slujbaș inferior pus la dispozitia unui magistrat roman, pentru diverse servicii (lictor, scrib, mesager, herald et cetera).
2. mic slujbaș (aprod) la unele instituții superioare din trecut (judecătorii, universități et cetera).
3. portar sau om de serviciu la o instituție de învățământ; pedel.
 

congruă

Parte de vorbire:  s.f. (înv.; Transilvania)  
Etimologie: (lat. congrua)

1. venitul minim sau minimul de venit pe care trebuie să-l aibă orice slujbaș al bisericii.
 

icirliu

Parte de vorbire:  s.m. (învechit)  
Etimologie: (necunoscută)

1. slujbaș în palatul domnesc.
2. curtean care locuia în palatul domnesc.
 

mucarnic

Parte de vorbire:  s.m. (învechit)  
Etimologie: (mucar + -nic)

1. slujbaș care avea datoria să aprindă și să stingă felinarele sau lumânările de pe străzi.