Dictionar

abiotrofie

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. abiotrophie)

1. (biol.) proces degenerativ care atinge celulele vii (ale sistemului nervos); slăbire sau încetare a funcțiilor unui țesut, organ sau organism.
 

abulie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. aboulie)

1. boală psihică manifestată prin pierderea sau slăbirea voinței.
2. (fig.) inerție.
 

acantoliză

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. acantholyse)

1. (med.) slăbire a aderenței reciproce dintre celulele epiteliului malpighian al epidermei.
 

amauroză

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. amaurose)

1. slăbire sau pierdere completă a vederii ca urmare a atrofierii retinei ori a nervului optic.
 

AMIO-

Parte de vorbire:  prefix  
Etimologie: (fr. amyo-, cf. gr. amyos „fără mușchi”)

1. „degenerare musculară, slăbire a mușchilor”.
 

anancastic, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. anancastique, germ. anankastisch)

1. referitor la o idee fixă care nu este controlată de conștiință; obsesiv, obsesional.
2. psihopatie ~ă = psihopatie caracterizată prin slăbirea simțului realului, tendința spre anxietate, ipohondrie, nehotărâre și impresionabilitate.
3. (var.) anancast.