Dictionar

slabiță

Parte de vorbire:  s.f. (regional)  
Etimologie: (slabină)

1. (la animale) parte moale și scobită a corpului, cuprinsă între ultima coastă și osul șoldului; deșert, flămânzare, slabină.
 

indefectibil, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. indéfectible)

1. (despre sentimente) care durează pentru totdeauna, nedezmințit, neclintit, neslăbit.
 

muribund, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (lat. muribundus, fr. moribond)

1. (cel) care se află pe moarte, în agonie; (om) foarte slăbit.
2. (fig.) (cel) care este pe punctul de a dispărea.
 

subminat, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (v. submina)

1. care a fost slăbit, compromis, zădărnicit sau nimicit; (livresc) suplantat.
 

intensificat, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (intensifica)

1. care a crescut în intensitate.
2. care a devenit mai intens.
3. (antonime) diminuat, micșorat, potolit, slăbit.
 

teșmeagă

Parte de vorbire:  s.m. (Muntenia)  
Etimologie: (teșmegi)

1. persoană slăbită de bătrânețe; (reg.) teșmegitură.
 

senilizat, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (seniliza)

1. care a devenit senil; ramolit.
2. fragilizat și slăbit de efectele îmbătrânirii organice.