Parte de vorbire: s.
Origine: (germ. Slawismus, fr. slavisme)
1. cuvânt, expresie sau construcţie împrumutate dintr-o limbă slavă şi neasimilate.
2. panslavism.
Parte de vorbire: s.m.f.
Origine: (germ. Slawist, fr. slaviste)
2. lingvist care se ocupă de limbile slave și de istoria slavilor.
Parte de vorbire: s.
Origine: (germ. Slawistik)
1. totalitatea disciplinelor care studiază limbile, literaturile, cultura şi istoria popoarelor slave, filologie slavă.
Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. slaviser)
1. refl., tr. a deveni, a face pe cineva să devină slav prin limbă şi obiceiuri.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (slaviza)
1. acțiunea de a (se) slaviza și rezultatul ei.
2. asimilare cu populația slavă.
3. adaptare la normele slavice.
Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. apothéoser)
1. (ant.) a trece în rândul zeilor; a deifica, a diviniza.
2. (fig.) a acorda (cuiva) onoruri neobişnuite; a preamări, a slăvi.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. apothéose, lat., gr. apotheosis)
1. (ant.) solemnitate de trecere (a unui erou, a unui împărat) în rândul zeilor.
2. (fig.) preamărire, slăvire, glorificare.
3. denumire a scenelor finale cu caracter solemnă şi triumfal din opere sau balete; încheiere solemn a unei piese muzicale.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. auguste, lat. augustus)
1. (ca epitet dat monarhilor sau membrilor familiilor princiare) preamărit, slăvit.
2. (fig.) maiestuos, măreţ, impunător.
Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. célébrer, lat. celebrare)
1. a săvârşi solemn un act important; a oficia.
2. a sărbători (un eveniment).
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. dinar)
1. unitate monetară în fosta Iugoslavie, Algeria, Iordania, Libia etc.
2. monedă divizionară în Iran, a suta parte dintr-un rial.
Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. exalter)
1. tr., refl. a (se) înflăcăra, a (se) entuziasma puternic.
2. tr. a slăvi, a glorifica.