apoteoză

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. apothéose, lat., gr. apotheosis)

1. (ant.) solemnitate de trecere (a unui erou, a unui împărat) în rândul zeilor.
2. (fig.) preamărire, slăvire, glorificare.
3. denumire a scenelor finale cu caracter solemnă și triumfal din opere sau balete; încheiere solemn a unei piese muzicale.

imn

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. hymne, lat. hymnus, gr. hymnos)

1. (în Grecia antică) poezie, cântec solemn în care erau preamăriți zeii sau eroii legendari.
2. specie a liricii cetățenești în care e celebrat un erou, un eveniment deosebit etc.
3. cântec solemn care reprezintă simbolul unității de stat sau de clasă.
4. cântec de laudă festiv sau ocazional; (p. ext.) cântec religios de slăvire a divinității.

glorificare

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (vb. glorifica)

1. acțiunea de a glorifica și rezultatul ei; slăvire a cuiva sau a ceva; preamărire, proslăvire, slăvire.

cinstire

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (cinsti)

1. acțiunea de a (se) cinsti și rezultatul ei; considerație, respect.
2. (fam.) consumare a unei băuturi alcoolice.
3. (fam.) ridicare a unui pahar cu băutură alcoolică în sănătatea sau în onoarea cuiva ori a ceva.
4. (înv.) arătare a respectului prin închinare, salutare.
5. (înv.) conformare cu prevederile unei legi.
6. (înv.) demnitate înaltă ocupată de cineva; distincție, rang.
7. (înv.) răsplătire pentru purtare bună.
8. (înv.) slăvire a unei zile de sărbătoare religioasă.
9. (pop., fam.) oferire a unui cadou; oferire de bacșiș.
10. (pop., fam.) tratare cu mâncare și (mai ales) cu băutură gratis, într-un local.
11. (reg.) îmbătare.

fălire

Parte de vorbire:  s.f. (învechit)  
Etimologie: (făli)

1. acțiunea de a se făli, de a se arăta mândru de cineva sau de ceva; (pop) mândrire.
2. faptul de a se arăta plin de sine, îngâmfat; trufie, înfumurare.
3. (înv.) preamărire, slăvire.