Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. floculeux)
1. cu aparenţă de flocoane; cu smocuri mici de peri.
Parte de vorbire: s.
Origine: (lat., fr. opuntia)
1. plantă din familia cactaceelor cu ramuri cilindrice sau turtite, de formă ovală şi cu spini aşezaţi în smocuri; limba soacrei.
Parte de vorbire: s.
Origine: (sp., fr. puna)
1. semideşert rece în Anzi, la mari altitudini, cu o vegetaţie rară, din smocuri de graminee şi boschete de arbuşti spinoşi.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. sagouin, port. saguin)
1. maimuţă mică din America de Sud, cu smocuri de păr la urechi.
Parte de vorbire: s.
Origine: (engl., fr. ycca)
1. inv. plantă liliacee arborescentă din India şi America, cu frunze lungi, în smocuri şi flori mari, albe sau violete, aclimatizată în ţările temperate ca plantă ornamentală.
Parte de vorbire: s. pl.
Origine: (lat. acarodomatia)
1. smocuri de peri în axila nervurilor unor frunze populate de acarieni.