Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. faïence, it. faenza)
1. ceramică poroasă, smălţuită, care imită porţelanul şi din care se fac obiecte casnice, de laborator etc.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. ferrotypie)
1. procedeu de reproducere fotografică în care materialul sensibil este format dintr-o emulsie de colodiu aplicată pe o tablă smălţuită.
Parte de vorbire: s.
Origine: (germ. haban)
1. ceramică ~ă = ceramică fină smălţuită, cu fond alb, ornamentată cu motive cinegetice.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. mésopotamien)
1. care aparține Mesopotamiei.
2. artă ~ă = artă dezvoltată în Mesopotamia, caracterizată, în arhitectură, prin zigurate, prin pereți decorați cu ceramică smălțuită policrom, cu picturi murale și cu basoreliefuri, iar în sculptură prin admirabile statui, portrete, tauri înaripați și reliefuri cu scene de vânătoare.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. craquelure)
1. crăpătură superficială mică pe suprafața tablourilor, cauzată de un defect al vernisului care se despică și se descuamează odată cu trecerea timpului.
2. defect de glazură pe ceramica smălțuită; crăpătură mică în glazura porțelanului.