Parte de vorbire: s.f.
Origine: (lat. consors, -tis)
1. femeie căsătorită considerată în raport cu bărbatul ei; soţie, nevastă.
2. (politică) soția unui șef de stat.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. destin)
1. forţă supranaturală care ar hotărî dinainte tot ceea ce se petrece în viaţa omului;2. soartă, viitor; fatalitate.
Parte de vorbire: vb. tr.
Origine: (fr. destiner, lat. destinare)
1. a stabili, a hotărî, a indica (ceva) pentru un scop anumit; a stabili destinația cuiva sau a ceva.
2. a hotărî dinainte soarta unei ființe sau a unui lucru; a meni, a sorti.
3. (și refl.) a (se) îndrepta spre o anumită activitate, îndeletnicire etc.; a (se) consacra, a (se) dedica.
Parte de vorbire: I. adj., II. s.m.f.
Origine: (fr. fataliste)
1. I. referitor la fatalism, bazat pe fatalism.
2. care crede în fatalism, care consideră că evenimentele sunt fixate de puteri supranaturale, de soartă.
3. care acceptă lucrurile așa cum sunt, fără împotrivire.
4. II. adept al fatalismului; persoană care profesează fatalismul.
5. cel care crede în fatalitate.
6. persoană care acceptă lucrurile așa cum sunt, fără împotrivire.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. fatalité, lat. fatalitas)
1. (în concepţii religioase) forţă supranaturală, voinţă divină care hotărăşte dinainte mersul lucrurilor şi viaţa oamenilor; soartă, destin, fatum.
2. ceea ce este de neînlăturat, inevitabil.
3. concurs nefericit de împrejurări.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. fatidique, lat. fatidicus)
1. hotărât de soartă; profetic.
2. aducător de nenorociri, fatal.
Parte de vorbire: s.
Origine: (lat. fatum)
1. destin, soartă; fatalitate.