sobrietate

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. sobriété, lat. sobrietas)

1. însușirea a ceea ce este sobru; simplitate, concizie.
2. cumpătare, moderație, măsură.

ampolozitate

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (it. ampollosità)

1. redundanță și sofisticare în vorbire și scris; emfază (în stil); retorism.
2. (antonim) sobrietate.

anahoret, -ă

Parte de vorbire:  s.m.f.  
Etimologie: (fr. anachorète, lat. anachoreta)

1. religios care duce, retras în singurătate, o viață de sobrietate și contemplare; eremit, pustnic, sihastru; (antonim) cenobit.
2. (prin ext.) om care trăiește departe de societate, ducând o viață austeră și virtuoasă.

doric, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. dorique, lat. doricus, gr. dorikos)

1. ordin ~ = ordin arhitectonic în Grecia antică, caracterizat prin robustețe și sobrietate, prin coloane fără bază, cu friza decorată cu triglife și metope.
2. (despre elemente arhitecturale, clădiri) în stil doric.
3. (muz.) mod ~ = mod melodic a cărui scară muzicală se deosebește de cea a modului minor natural prin faptul că treapta a 4-a urcată, în loc să formeze cu tonica o sextă mică, formează o sextă mare.

frugalitate

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. frugalité, lat. frugalitas)

1. faptul de a consuma puțin, de a achiziționa bunuri și servicii într-o manieră restrânsă și de a utiliza cu economie bunurile și serviciile deja deținute; sobrietate.
2. însușirea, caracterul a ceea ce este frugal; simplitate, (înv.) simpleță.
3. calitatea de a fi cumpătat, econom.
4. (antonime) intemperanță, necumpătare, voracitate.

temperanță

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. tempérance, lat. temperantia)

1. cumpătare, moderație, sobrietate.