Dictionar

Rezultate secundare (Socială):

Adhocraţie

Parte de vorbire: s.
Origine: (ad-hoc + -craţie)

1. (în sociologia şi viitorologia politică contemporană) instabilitatea cronică pe care o cunosc diferitele forme de organizare (economică şi socială) ca urmare a impactului societăţii capitaliste dezvoltate cu revoluţia ştiinţifico-tehnică.


Antifascism

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. antifascisme)

1. mişcare socială şi politică care combate şi demască ideile şi practicile fascismului.


Antiimperialism

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. anti-impérialisme)

1. mişcare socială împotriva politicii imperialiste de forţă şi dictat, a tuturor formelor de exploatare şi dominaţie a popoarelor.


Antropologic, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. anthropologique)

1. referitor la antropologie.

2. şcoală = a) şcoală întemeiată de Lombroso, care concepea infracţiunea ca un produs al factorilor biologici, iar pe infractor ca un tip înnăscut de „om criminal”; b) orientare sociologică care susţine în mod eronat viaţa socială a popoarelor este determinată de caracteristicile anatomo-fiziologice ale rasei.


Aristocraţie

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. aristocratie, gr. aristokratia)

1. clasă socială conducătoare care deţine puterea de stat şi asupreşte celelalte clase (în orânduirea sclavagistă şi feudală); pătură restrânsă a claselor exploatatoare, care beneficiază de mari privilegii; nobilime.

2. vârfurile privilegiate care s-au desprins de clasa din care fac parte şi se bucură de avantaje speciale.


Asistenţă

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. assistance)

1. asistare.

2. public care ia parte la o conferinţă, la un spectacol etc.

3. sprijin, ajutor (medical, material etc.).

4. ~ juridică = ajutor competent, de specialitate, dat unei persoane pentru a-şi susţine drepturile în faţa justiţiei. ~ socială = sprijinire materială a unei persoane inapte de muncă.

5. cooperare materială sau morală în viaţa internaţională.