Dictionar

existenţialism

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. existentialisme, germ. Existentialismus)

1. curent filozofic contemporan care propagă o concepţie tragică asupra existenţei, generată de sentimentul înstrăinării individului şi care preconizează utopic dobândirea libertăţii, prin desprinderea de relaţiile social-istorice concrete.
 

experienţă

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. expérience, lat. experientia)

1. totalitatea cunoștințelor despre realitatea înconjurătoare pe care oamenii le obțin în procesul practicii social-istorice.
2. procedeu de cercetare în știință, constând în reproducerea sau modificarea intenționată a unui fenomen, cu scopul observării lui în condițiile speciale create; experiment.
3. încercare, făcută personal cu un lucru.
 

panel 1

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (germ. Paneel, /1/ engl. panel)

1. metodă de investigație repetitivă în științele social-istorice, în cercetările de marketing etc. pentru urmărirea evoluției unui fenomen prin solicitări de informații, la intervale stabilite în prealabil, de la aceleași grupuri de persoane, unități de desfacere etc.
2. reuniune-dezbatere.
3. semifabricat dintr-o placă de lemn cu miez de șipci încheiate între două foi de furnir, servind la fabricarea mobilei etc.
 

praxis

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (engl., gr. praxis)

1. experienţă, rutină.
2. categoria filozofică a practicii social-istorice.
3. acţiune organizată în vederea unui anumit scop.