Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. existentialisme, germ. Existentialismus)
1. curent filozofic contemporan care propagă o concepţie tragică asupra existenţei, generată de sentimentul înstrăinării individului şi care preconizează utopic dobândirea libertăţii, prin desprinderea de relaţiile social-istorice concrete.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. expérience, lat. experientia)
1. totalitatea cunoștințelor despre realitatea înconjurătoare pe care oamenii le obțin în procesul practicii social-istorice.
2. procedeu de cercetare în știință, constând în reproducerea sau modificarea intenționată a unui fenomen, cu scopul observării lui în condițiile speciale create; experiment.
3. încercare, făcută personal cu un lucru.
Parte de vorbire: s.n.
Origine: (germ. Paneel, /1/ engl. panel)
1. metodă de investigație repetitivă în științele social-istorice, în cercetările de marketing etc. pentru urmărirea evoluției unui fenomen prin solicitări de informații, la intervale stabilite în prealabil, de la aceleași grupuri de persoane, unități de desfacere etc.
3. semifabricat dintr-o placă de lemn cu miez de șipci încheiate între două foi de furnir, servind la fabricarea mobilei etc.
Parte de vorbire: s.
Origine: (engl., gr. praxis)
2. categoria filozofică a practicii social-istorice.
3. acţiune organizată în vederea unui anumit scop.