Dictionar

aboli

Parte de vorbire:  vb. tr.  
Etimologie: (fr. abolir, lat. abolere)

1. a anula, a suprima (o lege, o instituție, o stare social-politică).
 

anarhism

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. anarchisme, rus. anarhizm, germ. Anarchismus)

1. concepție, mișcare social-politică extremistă care neagă necesitatea statului și formele lui de organizare, a ordinii și disciplinei sociale în general.
2. stare de anarhie.
 

anticolonialism

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (fr. anticolonialisme)

1. mișcare social-politică a popoarelor împotriva colonialismului.
2. sistem, atitudine opusă colonialismului.
3. (antonim) colonialism.
 

autohtonism

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. autochtonisme)

1. caracter autohton.
2. concepție social-politică ce exagerează caracteristicile particular-etnice ale unei populații.
3. cuvânt autohton.
 

confucianism

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. confucianisme)

1. doctrină filozofică și social-politică a lui Confucius și a adepților săi, devenită apoi doctrină religioasă, care susținea că problema conducerii armonioase a societății și a statului este condiționată de perfecționarea propriei personalități.
 

husit, -ă

Parte de vorbire:  I. adj., II. s.m.f.  
Etimologie: (fr. hussite)

1. I. privitor la husitism (mișcare religiosă și social-politică, fondată la începutul sec. XV de Jan Hus, îndreptată împotriva papalității și feudalilor germani).
2. II. adept al husitismului.
3. partizan al doctrinei religioase reformatoare a lui Jan Hus (1370- 1415).