Dictionar

aboliționism

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (fr. abolitionnisme)

1. mișcare politică apărută la sfârșitul sec. XVIII în S.U.A., care susținea desființarea sclavajului.
2. curent de opinie care susține necesitatea abolirii unor relații sociale, a unui regim politic, unei pedepse.
 

acționalism

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. actionnalisme)

1. analiză ce se bazează, în explicarea dinamicii vieții sociale sau a naturii umane, pe conceptul de acțiune.
 

alianță

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. alliance)

1. înțelegere politică între două sau mai multe state, grupuri sociale, clase, partide politice.
2. legătură între familiile a două persoane ce se căsătoresc.
3. rudă prin ~ = afin.
 

alienare

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (aliena)

1. acțiunea de a (se) aliena; înstrăinare.
2. (fil.) depersonalizarea oamenilor, denaturarea relațiilor personale prin puterea banilor, a rangurilor sociale, reprezentarea deformată a realității; alienație.
 

ambient

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (engl., fr. ambient, it. ambiente)

1. spațiu care înconjoară un lucru sau o ființă vie, în care se mișcă sau trăiește; mediu înconjurător.
2. (fig.) complex de condiții sociale, culturale și morale în care trăiește, sau se află, și își dezvoltă personalitatea o persoană; ambianță.
 

anarhism

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. anarchisme, rus. anarhizm, germ. Anarchismus)

1. concepție, mișcare social-politică extremistă care neagă necesitatea statului și formele lui de organizare, a ordinii și disciplinei sociale în general.
2. stare de anarhie.