socialism

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (fr. socialisme, germ. Sozialismus)

1. formațiune social-economică întemeiată pe proprietatea colectivă asupra mijloacelor de producție și de schimb, ca urmare a desființării claselor sociale.
2. concepție social-politică care susține îngrădirea proprietății private.
3. ~ științific = parte constitutivă a marxismului, care studiază structura și dinamica proceselor trecerii de la orânduirea capitalistă la cea comunistă; ~ utopic = ansamblu al concepțiilor premarxiste care susțineau necesitatea socialismului, dar nu cu argumente științifice, ci „raționale” și morale.
4. ansamblu de doctrine ale partidelor de stânga nemarxiste.

național-socialism

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (germ. Nationalsozialismus, fr. national-socialisme)

1. nazism.

antisocialist, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (anti- + socialist, fr. antisocialiste)

1. care se opune socialismului; ostil socialismului.

comunism

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. communisme)

1. formațiune social-economică în dezvoltarea societății, caracterizată prin proprietatea de stat asupra tuturor mijloacelor de producție și prin regim totalitar de extremă stânga.
2. ideologia, teoria înfăptuirii orânduirii comuniste a unei false fericiri generale.
3. ~ utopic = ansamblul doctrinelor premarxiste privind o societate întemeiată pe desființarea proprietății private și pe egalitatea socială și economică.
4. ~ științific = socialism științific.

convergență

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. convergence)

1. faptul de a converge.
2. teoria ~ței = teorie burgheză care preconizează evoluția celor două sisteme social-economice și politice, socialismul și capitalismul, spre un tip comun de societate, fără a fi nevoie de revoluția socială.
3. proprietate a unui fascicul de radiații de a-și micșora secțiunea, concentrându-se într-un singur punct.
4. însușire a unui sistem optic de a transforma fasciculele paralele sau divergente în fascicule convergente.
5. (mat.) proprietate a unui șir și a unei serii de a fi convergente.
6. (biol.) apariție, în cursul evoluției, a unor caractere structurale sau funcționale aparent similare la specii înrudite, datorită adaptării la aceleași condiții de viață.

fabian, -ă

Parte de vorbire:  I. adj., II. s.m.f.  
Etimologie: (engl. fabian, fr. fabien)

1. I. care aderă la fabianism (doctrină a Societății Fabiene din Anglia de la sfârșitul secolului 19, care preconiza trecerea treptată, pe calea reformelor, de la capitalism la socialism).
2. II. adept al fabianismului.
3. membru al Societății Fabiene.

fabianism

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (engl. fabianism, fr. fabianisme)

1. doctrină a unei organizații reformiste din Anglia, care preconiza trecerea treptată de la capitalism la socialism pe calea reformelor de stat.

falansterianism

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (fr. phalanstérianisme)

1. ansamblul de idei economice, politice și sociale ale lui Charles Fourier și ale adepților săi, care au susținut transformarea societății în „falanstere” independente și autosuficiente; studiile ulterioare au identificat setul de idei al lui Fourier cu o formă de socialism utopic; fourierism.