Dictionar

adhocrație

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (ad-hoc + -craţie)

1. (în sociologia și viitorologia politică contemporană) instabilitatea cronică pe care o cunosc diferitele forme de organizare (economică și socială) ca urmare a impactului societății capitaliste dezvoltate cu revoluția științifico-tehnică.
 

anchetator, -oare

Parte de vorbire:  s.m.f.  
Etimologie: (după fr. enquêteur)

1. cel care face o anchetă, care este responsabil cu efectuarea de investigații pentru poliție, o companie de asigurări, un birou de asistență socială, o organizație de caritate etc.
2. cel care este responsabil cu realizarea sondajelor de opinie.
3. jurnalist care face anchete.
 

antidemocratism

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (anti- + democratism)

1. poziție care respinge democrația ca fiind cel mai potrivit mod de a lua decizii în cadrul unui anumit tip de organizare socială; caracter antidemocratic.
 

antiegalitarism

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (anti- + egalitarism, cf. fr. antiégalitarisme)

1. curent ideologic care neagă posibilitatea egalității sociale a oamenilor.
2. (politică) doctrină politică care promovează inegalitatea socială și economică între oameni.
3. (antonim) egalitarism.
 

antifascism

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. antifascisme)

1. mișcare socială și politică care combate și demască ideile și practicile fascismului.
 

antiimperialism

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. anti-impérialisme)

1. mișcare socială împotriva politicii imperialiste de forță și dictat, a tuturor formelor de exploatare și dominație a popoarelor.