societate

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. société, lat. societas)

1. ansamblu unitar, sistem organic închegat de relații între oameni, istoricește determinate, al căror fundament îl constituie relațiile de producție.
2. formațiune social-economică.
3. grup (organizat) în care trăiesc unele ființe.
4. asociație de persoane organizată potrivit unui anumit scop.
5. categorie socială; cerc limitat de oameni.
6. anturaj; companie.
7. asociație între oameni de afaceri alcătuită pe baza unor investiții de capital social și în vederea unor profituri comune.
8. organizație cu caracter (inter)național, obștesc etc. care are drept scop promovarea unor idei sau acțiuni de interes general.

acta

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (lat. acta)

1. pl. colecție de documente, registre etc.
2. titlu al unor periodice, colecții de lucrări științifice publicate de o societate, de o instituție.

acționar, -ă

Parte de vorbire:  s.m.f.  
Etimologie: (fr. actionnaire)

1. persoană care deține acțiuni la o societate comercială.

administrator, -oare

Parte de vorbire:  s.m.f.  
Etimologie: (fr. administrateur, lat. administrator)

1. conducător al unui serviciu de administrație; intendent.
2. ~ delegat = persoană împuternicită de consiliul de administrație al unei societăți să conducă societatea.

afroamerican, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. afro-américain)

1. de origine africană în societatea americană.

agamie

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. agamie, lat. agamia)

1. (biol.) înmulțire asexuată care nu implică fecundație.
2. lipsă a unui regim juridic privind căsătoria în societatea primitivă.

ambianță

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. ambiance)

1. mediu (natural sau cultural), anturaj, societate în care trăiește cineva.